Povestea Miţu-Chiţu
In timp ce eu, Miţu, scriu, Chiţu stă lângă mine şi îşi dă cu părerea. El crede că ar fi bine să vă spunem o poveste... O poveste pe care sigur nu aţi mai auzit-o până acum. Sunteţi curiosi? Ei bine, este vorba despre povestea parcului nostru, a prieteniei noastre.
A fost odată un şoricel, pe nume Chiţu. Acest şoricel era tare necăjit, nu se înţelegea deloc cu şoriceii de vârsta lui care spuneau despre el că este un ciudat. Spuneau asta pentru că Chiţu era diferit de ceilalţi şoricei: era darnic, milos, politicos, blând şi, spre deosebire de semenii lui, îi plăceau pisicile! Da, el niciodată nu fura din mâncarea pisicii şi umbla cu grijă prin preajma ei. Câteodată, se gândea cât de minunat ar fi să poată sta de vorbă cu o pisică.
Într-o zi, Chiţu ieşi să se plimbe. Se încumetă să pornească singur de-a lungul drumului. Pe neasteptate, dădu nas în nas cu ... o pisică! Nu ii venea să creadă! Se gândi să o ia la fugă, dar nu simţi nevoia. Şi pisica statea acolo, nemiscată, până când Chiţu auzi:
- Nu fugi şi tu de mine? Era pisica! O pisică vorbea cu el!
- De ce să fug ? îndrăzni Chiţu. Nu mi-ai făcut niciun rău.
- Ohh, dar ce fel de şoricel eşti tu? Nu am mai întâlnit niciodată un şoarece care să nu fugă de mine sau care să nu fie obraznic.
- Da, dar să ştii că tocmai de aceea îmi este greu. Nu am niciun prieten...
- Hai, nu fii trist! zise pisica. Să ştii că nici mie nu îmi place să le fac rău şoriceilor, decât celor foarte obraznici care intră în casa stăpânilor mei. Astăzi, însă, m-am hotărât să plec de acolo...
- De ce? Ce s-a întâmplat? întrebă Chiţu.
- Păi uite de ce... Stăpânii mei au un băieţel, Paul. Era prietenul meu, ne jucam, mâncam împreună, până când Paul a împlinit 7 ani şi părinţii i-au cumpărat un calculator. De atunci totul s-a schimbat! Mă ceartă, nu îmi mai dă de mâncare... m-a părăsit complet! Şi nu ştiu unde am greşit... spuse pisica oftând.
- Vai de mine, ce poveste! Şi eu care credeam că sunt cel mai nefericit... Nu este vina ta, să ştii. Este vina calculatorului ăluia! Îmi pare rău că trebuie să suferi. Am şi uitat să te întreb cum te cheamă! Eu sunt Chiţu.
- Iar eu Miţu. Cred că vom fi foarte buni prieteni.
- Da, eu asa sper. Şi ce faci acum, fără casă?
- Nu ştiu, la asta mă gândeam când ai apărut tu. Spuse Mitu.
Amândoi tăcură. Pe stradă treceau nişte copii veseli, gălăgioşi, dornici de joacă. După ce alaiul trecu, Chiţu se întoarse către noul lui prieten şi îi spuse:
- Am o idee! Ştiu cum să rezolvăm problema ta, problema lui Paul, problemele toate!
- Poftim? Cum am putea noi rezolva atâtea probleme? Eu nici pe-a mea nu pot s-o rezolv...
- Ascultă-mă bine! Noi doi vom căuta un loc în oraşul acesta şi vom face din el ceva frumos. Un loc în care lumea să vină cu bucurie, un loc pe care Paul îl va prefera în schimbul calculatorului, un loc în care ne vom face mulţi prieteni, un loc în care vom locui! Ce zici? spuse Chiţu entuziasmat.
- Sună foarte bine, dar unde vom găsi acest loc?
- Ei bine, vom căuta! Începem de mâine. Acum însă, trebuie să plec. S-a întunecat şi părinţii mei probabil că au alarmat tot cartierul în legătură cu lipsa mea! spuse Chiţu zâmbind.
- Da, ai dreptate. Eu o să dorm în curtea stăpânilor. Pe maine prietene!
- Pe mâine! salută Chiţu grăbit.
În următoarele zile, Miţu şi Chiţu au căutat prin tot oraşul acel loc primitor. Într-o după-amiază calduroasă, pe când stăteau la umbra unui copac, cei doi zăriră o doamnă cu un copilaş intrând pe o alee, iar cei doi prieteni, curioşi, se hotărâră să îi urmărească. Astfel, descoperiră că femeia intrase într-un parc părăsit. Miţu se uită mirat la Chiţu, iar acesta, după ce inspectă toată zona, îi zise:
- Acesta este locul! Bine ai venit acasă, prietene!
Prietenii povestiră până târziu, făcură planuri pentru următoarele zile, luni, ani...
- Vom avea jucării gonflabile pentru copii, maşinuţe pentru băieţi ca Paul, tobogane, leagăne...
- Şi o terasă! Uite ce cald e! Cred că oricui i-ar prinde bine un suc! adăugă Miţu.
- Da. Vom face şi o terasă. Uite, acolo vor sta parinţii, iar alături va fi o fântână arteziană! Mereu mi-au plăcut fântânile acestea.
- Mie îmi place mai mult iarna. Pfu, ce cald e! zise Miţu oftând.
- Te rezolvăm şi pe tine, spuse Chiţu vesel. În timpul iernii, vom avea patinoar! Ce poate fi mai frumos?
- Vai, prietene, dar câte idei ai! Hai să ne culcăm şi mai povestim mâine!
- Sunt atât de bucuros! Noapte bună, Miţu !
- Noapte bună, Chiţu !
Aşa a început povestea celor doi prieteni curajoşi care s-au hotărât să salveze lumea peste noapte. Dupa doi ani de trudă şi încercări, parcul de distracţii Miţu-Chiţu vă întâmpină cu fel şi fel de atracţii: trambuline, ATV-uri pentru copii, tobogane, jucării gonflabile, leagăne, patinoar pe timp de iarnă. Pentru copiii dornici de veselie, Miţu-Chiţu se bucură să vă anunţe că se fac şi picturi pe faţă în diverse modele. Asta nu e tot! Vreţi o distracţie pe cinste de ziua voastră? Miţu şi Chiţu vă sar în ajutor punându-vă la dispoziţie o sală special amenajată pentru petreceri. De asemenea, parcul de distracţii Miţu-Chiţu vă invită la terasa în aer liber unde puteţi servi o vată pe băţ cu felurite arome.